Ar fi vreodată vreun cuptor
Prin care singur
Copilul Domnului să treacă?
Încins oricât de tare
Un foc ca cel din soare
Oricât de lung
Încât aproape moartea s-o ajung
Dar singur niciodată!
Cu lacrimi fața inundată
Și inima străpunsă
De îndoieli și frică
Toată!
Dar singur niciodată!